Joi

Playlistul meu a ajuns la final, iar eu nici măcar nu am străbătut jumătate din traseu. Tot orașul este cuprins de haos. Cu câteva ore în urmă nu mi-aș fi imaginat că îmi voi petrece această după-amiază de joi blocată în traficul din București. Dar un apel primit la prânz, mi-a schimbat planurile și, bineînțeles, buna dispoziție.

Înaintez cu greu pe Kiseleff și realizez cât de grăbiți am devenit cu toții. Alergăm zilnic printre taskuri și orice drum cu mașina în oraș, mai ales la o oră de vârf a devenit chinuitor.

Ultimul semafor și ultima jumătate de oră. Poate că ar trebui să profit de acest timp cu mine și să meditez la toată starea de bine cu care ne-am întors din ultimul concediu, dar pe care am pierdut-o atât de repede în agitația urbană. Îmi propun să alung până și dezamăgirea că diseară, în loc să petrecem în doi, îl vom găzdui pe vărul lui Alex, cel care va sosi în curând la aeroport.

Mă uit la ceas și îmi dau seama ca voi reuși să ajung chiar înainte să aterizeze avionul, iar acest lucru mă liniștește. Așa că e un moment bun să îl sun pe soțul meu:

– Hey! Ai terminat ședința?

– Ela, mă bucur că m-ai sunat! Sedința? Aaa… da, chiar acum câteva minute.

– Iubitule, ești ok?

– Sigur. Mă apuc să gătesc ceva ușor. Până ajungeți voi acasă, va fi totul gata.

– Hmm, ce bine sună!

– Apropo, Ela, îți mulțumesc pentru ajutor! Dacă m-ar fi anunțat din timp, aș fi mers chiar eu la aeroport.

– Este în regulă, tu știi că aș face orice pentru tine.

– Soția mea minunată!

– Cât timp spuneai că va rămâne vărul tău la noi?

– Doar o noapte, iubito. Mâine dimineață va pleca la un curs.

– Eu am ajuns la aeroport, trebuie să închid. Ne revedem acasă.

– Să nu uiți că te iubesc!

Închid apelul și zâmbesc cu cuvintele lui pe buzele mele: “și eu te iubesc!” Arunc o privire în spate, spre coletul care așteaptă pe banchetă – e cadoul meu pentru el – un body din dantelă roșie, pe care intenționam să îl port în seara asta. Însă voi aștepta weekendul pentru a-l surprinde. Cu această imagine în gând, cobor din mașină și pornesc visătoare spre Sosiri. Trec pe lânga zeci de călători și încerc să îmi imaginez ce emoții poartă fiecare în suflet, încotro aleargă sau către cine.

Fără să îmi dau seama, cineva mă ia de mână și mi-o sărută cu eleganță.

– Sărut mâna, Ela! Te-am speriat?

– Robert?! Bună!

Mă blochez. Tot trupul îmi îngheață de emoție și nu reușesc să îmi găsesc cuvintele. Iar el simte acest lucru. Îmi cuprinde ambele mâini și mă privește tulburător de intens.

– Mă bucur să te revăd! Ești neschimbat de frumoasă!

Inima îmi bate cu putere, într-un ritm asurzitor, încât abia reușesc să aud tot ce îmi spune. Nu mă așteptam să îl întâlnesc pe R. tocmai aici, într-un moment atât de nepotrivit, printre atâtea chipuri necunoscute, ce par dintr-odată să mă fixeze cu privirea, ca și când mi-ar înțelege emoția.

– Scuză-mă, Robert! Eu… mă grăbesc.

Nu știu cum am reușit să articulez aceste cuvinte, dar cred că sentimentul de panică a luat între timp locul celui de uimire. Vărul soțului meu trebuie să își facă apariția și ultimul lucru pe care mi l-aș dori în acest moment ar fi să mă găsească în compania lui R. Așa că îmi retrag mâinile și le ascund în buzunarele adânci ale paltonului.

– Ela, pe cine aștepți?

Încearcă insistent să îmi caute privirea, ademenindu-mă cu vocea lui caldă. Felul în care îmi pronunță numele are o încărcătură erotică ce mă copleșește. A trecut atât de mult timp de când nu ne-am văzut și realizez cât de dor mi-a fost de el. Cu greu reușesc să găsesc un răspuns pentru întrebarea lui.

– O cunoștință… vine de la Cluj… a aterizat.

Zâmbește larg și se apropie de urechea mea, lipindu-și obrazul cald de obrazul meu.

– Chiar crezi că este o coincidență că ne-am întâlnit aici? Dacă ți-aș spune că pentru mine ai venit în seara asta la aeroport?

Și-n timp ce termină de rostit ultima întrebare, îmi sărută suav lobul urechii în încercarea de a-mi domoli emoțiile. Dacă în urmă cu câteva minute simțeam fiori reci în tot corpul, acum mă sufocă valuri de căldură. Sunt umedă și el știe asta.

– Mereu mi-am dorit să te sărut în public, iar momentul acesta este extrem de potrivit.

Și fără să aștepte aprobarea mea, mă cuprinde strâns de mijloc și mă sărută cu toată pasiunea unui bărbat îndrăgostit. Chiar acolo, în mijlocul aeroportului, printre atâția călători, ignorând teama de a fi recunscuți de cineva. Sau poate că tocmai acest sentiment ne incită pe amândoi atât de tare, încât prelungim momentul până când inimile noastre își domolesc bătăile.

– Presupun că soțul meu știe de această… coincidență.

– A fost ideea lui Alex. Eu doar i-am spus că am drum prin București, iar el m-a invitat la voi. Înțeleg că planul nostru te-a luat prin surprindere, așa că am hotărât amândoi să te lăsăm pe tine să decizi. Dacă nu te simți confortabilă cu propunerea lui, pot merge la un hotel în seara asta.

Abia în acest moment realizez cu adevărat că R. este persoana pe care trebuia să o iau de la aeroport și să o aduc în intimitatea casei mele. În mintea mea încep să prindă sens schimbările de planuri pe ultima sută de metri, discuțiile cu Alex și atitudinea lui de ieri și de azi. L-am simțit mai emoționat decât de obicei, însă nimic nu m-a dus cu gândul la ceea ce avea să urmeze. Iar acum mă aflu în fața unei decizii deloc ușoare, care sparge limitele trasate de noi încă de la început. Am organizat mereu întâlnirile în trei într-un cadru neutru, confortabil pentru fiecare dintre noi. Chiar cu R. avem atâtea amintiri frumoase și intense, în diferite locații. Niciodată acasă la vreunul dintre noi.

– Cred că ar fi mai bine să rămâi la hotel. Vino, e în drumul meu. Dacă traficul s-a mai liniștit….., ajungem în 30 de minute.

Începând de acum, evit să îl mai privesc în ochi, de teama că voi ceda emoțiilor revederii. Mă gândesc la Alex și la propunerea lui și încerc să găsesc înăuntru meu o urmă de furie, dar îmi dau seama că nu simt decât încântare. Mă încântă îndrăzneala lui,… a lor,… planul pe care l-au conturat împreună, fără ca eu să îmi dau seama. Dar mă sperie depășirea limitei de intimitate. Să pătrundă în universul nostru de cuplu, de familie și să-mi descopere detalii pe care până acum le-am ținut doar pentru mine și Alex – sunt gânduri cu care nu am avut timp să mă obișnuiesc.

Ajungând în parcare, R. mă oprește chiar lângă mașină si mă prinde de braț cu intenția de a mă săruta din nou. Întinde cealaltă mână în jos, spre coapse, căutând un loc de acces. Limba mea pătrunde adânc printre buzele lui, într-un sărut plin de pasiune, intuind ceea ce intenționează să facă. Ne sprijinim de portiera mașinii și îmi desface ultimul nasture de la palton, apoi îmi ridică ușor fusta pentru a simți căldura dintre picioarele mele. În momentul în care atinge umezeala chiloților mei, R. înnebunește de plăcere și mă sufocă cu sărutul lui, iar eu încep să eliberez gemete lungi, fără să-mi pese că aș putea fi auzită. Suntem hipnotizați de emoții. Degetele lui se strecoară pe lângă dantela udă și pătrund adânc în vaginul meu cald, golindu-mi trupul de noi fiori. De jur împrejurul nostru secundele se topesc odată cu gemetele noastre surde.

În tot acest joc sexual, reușesc totuși să simt în buzunar vibrația scurtă a telefonului meu. Și cum amândoi intuim că Alex e expeditorul mesajului, zâmbim curioși și citim: “Cina e gata. Vă aștept?”

– Cred că este momentul să plecăm… spre hotel. Îmi pare rău!

– Ok, Ela. Nu vreau să simți vreo presiune din partea mea sau a lui Alex. Recunosc că mi-este dor nebun de tine și aș vrea să profit de orice secundă pentru a te săruta și gusta, însă îți respect decizia.

Urcăm amândoi în mașină, amețiți de emoții, dar buimaci din cauza refuzului meu. Pornesc mașina și în timp ce părăsesc parcarea aeroportului, încep să conștientizez că bărbatul alături de care am trăit cele mai intense momente erotice este chiar lângă mine. Răbdător, fermecător, romantic. Luminile roșii din fața mea mă obligă să parcurg lent bulevardul principal și îmi dau timp să proiectez imaginea mea de mâine dimineață, goală, în patul meu, între bărbații pe care îi ador cel mai mult.

Reușim să trecem de Arc, însă înaintăm cu greu în trafic. În continuare tăcuți, ne aruncăm doar priviri și zâmbim. Îmi simt obrajii arzând, ca după ultima noastră întâlnire de la munte, când Alex l-a rugat să-mi pălmuiască fața, într-un joc subtil de supunere. Încă un semafor, încă o privire intensă care mă face să-mi las capul pe spate și să dau glas fiecărui fior. Își întinde degetele spre buzele mele deschise și mă face să cred că amândoi ne amintim de senzația pulii umede pe care, la ultima întâlnire, am supt-o împreună.

Îi cuprind încheietura mâinii și i-o ghidez în jos, spre coapsele mele. Îl doresc mai aproape, mai intim, intens, așa că îmi depărtez picioarele și trag într-o parte dantela, descoperind labiile fierbinți foarte aproape de degetele lui. Privirile ni se întâlnesc din nou și îl simt derutat. Într-o fracțiune de secundă privește mașinile din jur și scanează zona rezidențială în care ne-am oprit. Își dă seama că nu am rezistat tentației și am condus fără oprire până acasă. Îmi presează cu putere labiile pentru a-și umezi degetele, apoi mi le pune pe buze.

Încep să prin curaj și să ignor orice urmă de teamă. Îmi asum decizia de a-l lăsa pe R să descopere o altă latură a mea, mult mai personală, acasă la noi.

– Alex ne așteaptă cu cina. Ești invitatul nostru.

Înainte de a ieși din mașină, mă întorc spre bancheta din spate ca să-mi recuperez coletul. În seara asta voi purta roșu.