Cum am devenit hotwife (partea a IIa)
Fantezie și realitate
Atunci când două persoane sunt implicate într-o relație de lungă durată, stabilă și confortabilă, orice fantezie se poate ancora în viața de cuplu. Dincolo de starea de excitare și plăcere, trebuie să recunoaștem că fanteziile deschid ferestre către propriile dorințe. Pe care fie le împărtășim, fie le păstrăm pentru satisfacția personală.
Sper că ești de acord cu mine când spun că o relație cu momente de sinceritate în intimitate este sănătoasă pentru ambii parteneri. Când fiecare dezvăluie tot mai mult despre sine, dă ocazia celuilalt de a-l cunoaște mai bine. Și, poate, de a-l înțelege.
Deși cunosc multe fantezii ale soțului meu, recunosc că nu totdeauna îl înțeleg.
Atunci când ne aducem fanteziile în lumea reală, acestea devin pur și simplu experiențe. Și alte fantezii noi le iau locul în mintea și pe buzele noastre. Însă, atunci când transformăm visurile sexuale în realitate, trebuie să nu uităm că fiecare persoană are propriile bariere psihologice care, de cele mai multe ori, nu se suprapun cu ale partenerului de viață.
Mult timp limita mea a fost șablonul căsniciei. Limita lui a fost mereu peste.
După ce fantezia publicării pozelor intime pe diferite platforme a devenit realitate, soțul meu mi-a vorbit despre o nouă dorință – aceea de a mă împărți real cu altcineva. Acela a fost momentul în care eu am simțit că am ajuns la capăt, pentru că îmi atinsesem limitele psihologice. Nevoia mea de apartenență nu a mai fost satisfăcută. Pentru că noua fantezie pe care el a adus-o în cuplu mă punea în postura de a nu mai fi doar a lui.
Așa că, în acel moment, abordarea soțului meu a fost precaută – a abandonat subiectul pentru o perioadă, mutând fantezia înapoi în mintea sa.
Această fantezie nu mai există demult, pentru că între timp ea a devenit realitate. Însă, privind retrospectiv, realizez că noi doi am reușit să ne modelăm propriile bariere și să le împlingem, cu răbdare, din ce în ce mai sus.
(Acest fragment face parte dintr-o serie de confesiuni. Dacă vrei să citești și prima parte, o găsești aici.)
12 Comments
Cristi
Cred ca latura lui altruista este la nivelul maxim in ceea ce priveste satisfactia ta sexuala.Esti norocoasa cu asa soţ….si esti o femeie minunata.
Hellen
Cristi, ai dreptate, pe de o parte e vorba de altruismul dobândit pe parcursul anilor de relație, dar mai sunt și alte “cauze” (despre care voi vorbi într-o postare viitoare).
Îți mulțumesc pentru aprecieri!
Karmacoma
Impartasesc fantezia cuckolding-ului cu voi si i-am povestit sotiei despre ea. In principiu, este de acord, dar de la fantezie la experienta e cale lunga, pentru fantezia e usor de imaginat, dar experienta e dificil de atins. Dificil din mai multe motive. Unul este legat de efortul cautarii, comunicarii si apoi de cel al organizarii intalnirii. Nu este un efort de neglijat, pentru ca presupune timp, destul de mult timp. Chiar si atunci cand impartasim o fantezie cu alte persoane, nu toti doresc in aceeasi masura sa o puna in fapta. Deci trebuie sa existe un motor al fanteziei. De obicei, motorul este cel care o propune. In cuplul nostru eu as fi motorul, dar, sincer, dupa cateva tentative esuate de intalniri, mi s-a cam luat. Poate sunt lenes, poate nu-mi doresc destul de mult sa trec pragul realitatii. De fapt, chiar nu-mi doresc foarte mult. De ce? Ei bine, acum vine al doilea motiv, cel psihologic, despre care vorbesti tu in confesiune. Este conceptul casniciei monogame adanc imprementat in mentalul nostru. Nu e numai un simplu concept, o prejudecata, este chiar o practica cu numeroase beneficii. Cel mai important ar fi confortul familiaritatii, adica sa faci sex cu cineva care te cunoaste, care stie ce butoane sa apese, care-ti stie dansul si se sincronizeaza cu tine perfect. Da, stiu, confortul vine cu plictiseala, iar riscul fanteziei aduce emotia inapoi in relatie. E complicat. Fiecare doreste lucruri cu diferita intensitate si e dispus sa munceasca mai mult sau mai putin pentru ceea ce-si doreste. Cand spun ca deschiderea relatiei este o provocare pentru linistea psihica, ma refer la complexitatea inceperii relatiei cu o a treia persoana. Este o provocare. Practic, lasi un om nou, un strain, care cel mult iti este simpatic, sa intre in intimitatea cuplului. Nu e lucru usor de facut.
Ca veni vorba despre “simpatic”, ceea ce ma fascineaza la relatia voastra este felul cum, aparent, percepeti experienta asta. Pentru mine, un trio cu un barbat ar trebui sa fie o distractie, o copilarie, un joc, un dans la o petrecere care se incheie cu unul sau mai multe orgasme. Barbatul pe care l-as vedea alaturi de sotie ar fi intruchiparea fanteziilor ei: frumos, potent si spiritual (adica sa aiba umor), dar nu vad relatia asta ca pe una sentimentala, desi nu stii niciodata cum evolueaza lucrurile si nici nu stii daca nu cumva e mai bine daca se intampla altfel decat ti-ai imaginat. Sa ma intorc la relatia voastra. Aparent, investiti sentiment. Sunt curios, cat de profund este. Ce simti pentru amant? Cat de adanca este emotia pe care o impartasesti cu amantul? Sunt intrebari fara substrat moralizator. Pur si simplu, incerc sa sap in confesiunea ta. Te asigur ca reusec sa ma pun in pielea lui Alex si imi place ce simt. Spre exemplu, gasesc ca ma excita exercitiile lui bisexuale, chiar daca eram convins ca sunt 100% hetero. Se pare ca nu sunt.
Hellen
Ca de obicei, îți mulțumesc pentru mesajele tale, sunt extrem de valoroase! E tare fain să descopăr că ceea ce încerc să transmit prin textele mele este atât de bine interpretat.
Ai amintit de “familiaritate”: la prima mea experiență, după conectarea cu celălalt bărbat, a venit momentul de “reîntoarcere” la soțul meu și recunosc că acea penetrare a fost wow – atât de familiară și de intensă – a fost un moment de detensionare și de confort psihic. Iar acest lucru mi-a fost de folos în acea seară, pentru “runda a doua” 😊.
Cât despre plictiseală, eu cred că ea apare atunci când partenerii nu mai au chef să comunice. Cred că tu te referi mai degrabă la rutină. Iar aceasta se tratează, într-adevăr, cu fantezii.
Pentru a lăsa un om străin, cel mult simpatic – ca să te citez pe tine – să intre în intimitatea cuplului e nevoie de… multă chimie. Din prima clipă.
Îmi place atenția la detalii – o ofer bărbaților și o cer inapoi – de aceea relațiile mele au încărcătură sentimentală. Știu că e riscant, dar prefer să fac dragoste, nu sex.
(Sper că am reușit să îți răspund la întrebare.)
geo
Dupa cite am citit esti o hotwife “nativa”.Ai ajuns sa ai in singe aceste trairi pentru alti barbati; ceea ce mi se pare fascinant de normal. Cu strainii nu poti face doar sex,trebuie o chimie de baza. Felicitarile mele pentru mentalitate si mai ales pentru faptul ca faci acest lucru public nu numai pe platforme sociale cit si aici pe blog.
Stii, ma gindeam ca si femeile pot avea un harem masculin, pina la urma de ce nu?
Hellen
Îți mulțumesc pentru aprecieri, Geo! Diferitele forme de normalitate în care alegem să trăim ne nișează în societate.
Spune-mi, te rog, tu ai accepta(t) să fii parte din “harem”?
Karmacoma
Da, mi-ai raspuns foarte frumos. Multumesc!
Trefe
Interesante confesiuni, v-am descoperit recent.
Chiar o placere sa te citesc, Hellen!
Hellen
Bine ai venit în dormitorul poveștii noastre!
Razvan
Buna ,ma bucur ca sunteti deschisi atat si in povestiri cat si sexual ,nu pot spune doar ca esti minunata
Hellen
Răzvan, mă bucur că îți plac poveștile noastre! Spune-mi, te rog, cum ne-ai găsit?
Alex
Buna ….Alex va saluta….altul…nu sotul tau! Desi mi-ar face placere…chiar as fi incantat sa fiu alaturi de voi….si tu intre noi doi!
Felicitari!….pentru tot…si pentru confesiuni…dar si pentru ceea ce realizati!
PS:…da….as vota si eu pentru un harem al tau!
Il meriti!